Parazitii intestinali la copii

Parazitii intestinali la copii

Parazitii intestinali se intalnesc la copiii de toate varstele. La sugari, in primele luni de viata, parazitii intestinali sunt mai rari intalniti, intrucat copilul este alaptat, deci nu are cum sa se contamineze in mod direct. Copiii care frecventeaza colectivitatile (crese, gradinite) sunt mai expusi parazitarii.
Cele mai frecvente boli parazitare intalnite la copii sunt:
Giardioza (determinata de Giardia lamblia – parazit intestinal, care produce boala numita giardiaza sau lambliaza, caracterizata de stare de greata, lipsa poftei de mancare, dureri abdominale etc).
Oxiuroza – parazitoza intestinala produsa de oxiuri (viermi cilindrici mici, care se localizeaza in zona anala si produc mancarimi intense).
Ascaridioza (determinata de Ascaris lumbricoides) - limbricii
La acestea se mai adauga, dar cu o incidenta mult mai scazuta, si alte parazitoze: tenia, toxoplasmoza, trichocefaloza, toxocaroza, himenolepidoza, hidadidoza, teniaza, etc.
Tulburarile produse de prezenta acestor paraziti sunt numeroase si de gravitate variata. De obicei copilul parazitat poate sa se prezinte:
- pierderea pofetei de mancare sau foame exagerata:
- diaree,
- greata,
- dureri abdominale, uneori destul de acute, localizate intr-o anumita regiune (cateodata -durerile apar in timpul mesei, astfel incat copilul poate refuza sa mai manance),
- anemie cu paloare intensa,
- somn agitat,
- scadere in greutate si stoparea cresterii copilului (daca parazitarea este de lunga durata si netratata)
- mancarimi anale in cazul oxiurilor.
Este bine de retinut ca nici unul dintre simptomele mentionate anterior nu constituie dovada parazitarii copilului! Mai ales cand diagnosticarea se face...dupa ureche, dupa spusele vecinilor!
Raspandirea parazitilor se realizeaza prin chisturi (giardia) sau oua (ascaris) care, odata eliminate prin materiile fecale, ajung in mediul exterior (sol, fructe, legume, alimente neprotejate, etc.) Singura dovada a existentei parazitilor intestinali o constituie fie prezenta parazitului in fecale sau la orificiul anal (oxiurii care se observa noaptea la sezut), fie, mai ales, prezenta oualelor sau chisturilor in fecale, constatate la examenul microscopic.
Diagnosticul parazitozelor se realizeaza de obicei prin examenul coproparazitologic, atunci cand parazitii adulti, fragmente ale acestora (proglote), ouale sau chisturile lor sunt eliminate spontan in scaun. In cazul oxiurozei, manifestata prin prurit anal şi perianal, se recomanda efectuarea amprentei anale luata pe banda adeziva urmata de examenul microscopic. Vindecarea se poate afirma numai dupa minimum 3 examinari consecutive cu rezultat negativ ale scaunului, la interval de 7-10 zile intre probe. Repetarea examenului coproparazitologic este necesara deoarece:
- existenta unui timp de latenta intre momentul infectarii si momentul in care acesta incepe să elimine oua sau chisturi,
- eliminarea inconstanta in materiile fecale a parazitului functie de ciclul sau biologic.

Exista paraziti care nu elimina oua sau chisturi in materiile fecale (toxoplasma, trichinela, toxocara, etc.) sau aparitia de oua in materiile fecale se face accidental. In aceasta situatie, se recomanda identificarea antigenelor parazitare sau/si a anticorpilor antiparazitari prin metode imunoenzimatice, cu sensibilitate si specificitate foarte ridicate.
Tratamentul bolilor parazitare revine exclusiv medicului, deoarece majoritatea medicamentelor sunt hepatotoxice (in diferite grade), iar folosirea lor in scop profilactic sau in tratamente repetate fara avizul medicului este total contraindicata.
Masuri de prevenire si combatere a parazitozelor intestinale:
- Masuri generale de igiena: , aerisirea incaperilor
- Folosirea de olite individuale si dezinfectia regulata a acestora si a toaletelor
- Transportul, pastrarea si preparea alimentelor in conditii de stricta igiena
- Spalarea fructelor si zarzavaturilor (pe care se pot depune paraziti, chisturi, oua) inainte de refrigerare si inainte de consumare
- Lenjeria de pat si de corp a copiilor bolnavi va fi spalata prin fierbere si calcata
- Masuri de igiena corporala (insusite si de copii, chiar de la varste foarte mici): spalatul pe maini inainte de fiecare masa, taierea regulata a unghiilor, etc.
- Tratarea corecta a celor din anturajul copilului si din colectivitate (gradinita, cresa scoala) indiferent daca prezinta simptome sau nu.